Anii trec...in curand trece si 2010

A trecut si Craciunul....unii s-au bucurat din plin de el acasa la ''mama'' prajiturile au fost mai dulci ca niciodata,soriciul de la porcul taiat in curte a mers din plin cu un pahar de tuica fiarta,Mosul a venit si el chiar daca a fost criza anul acesta,colindatorii au trecut si ei chiar daca sunt mai putini de la an la an , l-am sarbatorit si pe Stefan.Bine au fost si unii care nu au mai apucat sa isi cumpere ''bilet'' sa ajunga acasa de Sarbatori dar au trecut pe la un prieten ,au ciocnit un pahar de vin rosu ca nu conteaza unde esti,te aduni si sarbatoresti Craciunul.Inca cateva zile si Anul Nou e aici,daca ai fost norocos si la buzunar gros ai inchiriat cu prietenii o cabana la munte sau dai o petrecere la tine acasa de Revelion da mai bine nu ca se face mizerie si cine sta sa curete apoi asa ca mai bine mergi in club,muzica buna,lume buna si poti pleca acasa cand ti se face somn.Dar pana sa ajungi la petrecerea de Revelion si ai grija sa nu ajungi singur ca asa ai sa fii tot anul devii nostalgic si te intrebi ce ai facut in anul ce tocmai se incheie.Chiar daca horoscopul iti prezice pentru 2011 numai calatorii,bani,sanatate,fericire iata cateva intrebari la care ai vrea sa raspunzi la sfarsit de 2010:

1.Ce bani am in cont sau in buzunar la sfarsitul anului?ca daca nu ar fi hartiile astea am fi cei mai fericiti

2.Ce vise mi-am indeplinit anul acesta?ca doar pentru ele traim

3.Ce oameni mi-au fost alaturi?ca cei care au fugit le-am pierdut numarul

4.Care e cea mai mare realizare sau dezamagire a mea in ultimele 12 luni?

5.A fost un an bun sau rau pentru mine?Da eu am fost bun sau rau?

6.Ma prinde Revelionul singur sau am persoana iubita langa mine?

7.Traiesc viata la care am visat sau sunt doar un pion intr-o lume care ma dezamageste?

8.Oare de la 2011 la ce sa ma astept?

Dar pana sa raspundem la aceste intrebari sa nu ne intristam ca a mai trecut un pe langa noi,ci sa ne bucuram ca am stiu sa profitam din plin de el si la fel vom face cu cei care vor veni.Bye bye 2010!

La multi ani romani!!!

BRONZUL VOSTRU=AUR PENTRU NOI!

Am inceput sa iubesc handbalul prin anii '90 odata cu Mariana Tarca si Vali Cozma.De atunci in fiecare decembrie am fost in fata televizorului cu speranta ca vom reusi sa luam si noi o medalie fie ca a fost european sau mondial.Inarmat cu nervi de roman in ultimii 12 ani v-am apludat,v-am injurat,v-am iubit,v-am urat,am ras cu voi,am plans pentru voi,m-am bucurat de fiecare victorie,m-am intristat pentru fiecare infrangere,am incetat sa cred pentru o clipa in voi dar faza urmatoare cand ati scuturat plasa mi-am recapatat increderea dar niciodata nu v-am parasit.In 2005 in C10 din Brasov studentii de la Transilvania va ridicau in slavi dupa victoria din semifinale cu Ungaria,in 2007 in acel meci antologic cu Franta am trezit la viata un camin intreg cu tipetele mele la golurile sau ratarile voastre si camera mea a devenit neincapatoare pentru ''silvicultori'' care va priveau pentru prima data in viata.In 2008 va urmaream din fata laptopului dintr-un orasel din America cu vrei cativa mexicani pe langa mine,,Que juego es esto hombre?''imi ziceau.In curand si ei au devenit fanii vostrii.Anul acesta eram hotarat sa va fiu alaturi ,sa strig pentru voi in sala aceea gigantica din Herning,din pacate nu s-a putut,asa ca v-am urmarit tot din fata pc-ului.Am trait iarasi aceleasi sentimente din ultimii ani,inceputuri ezitante de meci,revenirii si victorii care ne-au tinut cu sufletul la gura.Blestemul accidentarilor ne-a lovit ca niciodata dar a compensat jocul rezultatelor care ne-a trimis in semifinale imediat.Ieri dupa semifinala cu Suedia am plans cu voi,dar pur si simplu nu a fost ziua noastra inca o repriza de se juca si tot nu castigam acel meci.Dupa meci mi-au venit in minte finala mica din 2000 cu Rusia,finala mica din 2007 cu Germania si meciul cu Serbia din 2006.Am renuntat sa ma mai trezesc la 6 30 a.m sa va vad iarasi triste si pline de lacrimi ale neputintei.In sufletul meu de roman vroiam sa castigati dar nu credeam niciodata ca o sa reusiti in fata unei sali arhipline chiar la danezi acasa.Imi pare rau ca nu am crezut in voi dar nu ati fost romance in acest meci.Am vazut meciul in reluare,cata determinare,dorinta,darurie,spirit de sacrificiu,spirit de echipa cum nu am vazut la voi niciodata.In sfarsit Romania ia o medalie dupa ce a dezamagit mai mereu spunea comentatorul de la EHF Tv,cel mai bun joc al vostru la Europene ne-a transmis Jan Pytlick.Neagu e inca tanara si in jurul ei se va creea o noua echipa,mai rau este ca nu vine nimic din spate se plang antrenorii dar noi suntem romani si gasim cate o solutie mereu.Si in Brazilia se joaca handbal,ne vedem acolo in 2011!

CAND VINE DECEMBRIE VINE SI HANDBALUL....

Decembrie e luna pe care o iubesc cel mai mult.Nu ca ar fi veni sarbatorile sau ar urma o vacanta acasa langa cei dragi la gura sobei cu o cana de vin fiert stand la povesti.In luna lui undrea in fiecare an e mondialul sau europeanul de handbal feminin,si noi suntem mai mereu prezenti,facand o singura exceptie in ultimii 10 ani.Aceste fete minunate care ne fac sa mai uitam de toate nenorocirile ce se intampla in dulcea Romaniei si care ne arata ca inca se mai poate.Mereu au plecat spre turneele finale ca favorite dar mereu s-au cam intors cu coada intre picioare,exceptand turneul din 2005 cand au adus argintul de la rusi :).Anul acesta au vorbit mai putin si au plecat fara obiectiv,iar dupa primul meci castigat in fata Spaniei ne arata ca s-au maturizat si ne putem astepta la o surpriza,fie ea cat mai stralucitoare.Se pare ca au inteles ca vorba multa prin care erau deja pe podium si campionatul nu incepuse aduce numai saracia de locuri pe care le-au obtinut,un modest 7 un umilitor 11,un fustrant 4.Nu stiu ce vor face anul acesta dar ca orice roman eu le sustin pana in ultimul meci si cred in ele.Exemplu lor de a nu mai vorbi si jocul pe care l-au aratat in primul meci ar trebui sa fie urmat si de societatea romanesca:sa nu mai vorbim atat si sa realizam ceva!,,Sa nu ne grabim ,sa avem rabdare chiar eu am grabit atacul si am gresit,cu calm si rabdare impreuna vom castiga meciul''spunea capitanul Cristina Neagu in ultimul time-out.Noi avem rabdare,voi doar sa castigati fetelor.Hai Romania!!!

Pearl Harbour....

Imi aduc aminte in una din verile mele acasa nu stiu ce faceam prin curte si ma striga mama.Bineintels caci caldura de afara si lenea ce ma cuprinsese ma facea sa ma indrept spre ea cu viteza melcului la deal.Cand ma vede incepe a striga:Misca-te mai repede ca parca vii de la Honolulu!Eu radeam si ma gandeam unde naiba o fi Honolulu asta?Soarta a facut ca peste ani de zile sa imi cumpar un bilet de avion iar destinatia finala sa fie Honolulu,Hawaii.Din Los Angeles sunt doar patru ore deasupra Pacificului pana sa ajungi pe insula Oahu unde se gaseste acest oras,de aici tu decizi daca vrei sa mergi mai departe si sa explorezi tot arhipelagul format din Big Island,Kuai sau Maui.O data ajuns auzi din toate partile Aloha! salutul localnicilor de bun venit.Un oras curat si organizat ca mai toate in USA unde convietuiesc in jurul a un milion de oameni,pe cei originari locului ii recunosti repede dupa aspectul polinezian.Daca ai venit pentru distractie te cazezi la unul din hotelurile de langa Wakiki Beach,unde cluburile de noapte sunt peste tot,Alamoana Shopping Center(al doilea din lume)nu e departe si poti gasi tot ce vrei tu,restaurantele cu bucatarie europeana,asiatica sau ce iti doresti tu sunt peste tot.Daca vrei sa explorezi insula mergi la Hunuama Bay sa te plimbi pe corali sau sa faci snorkeling sa vezi pesti cum inoata printre picioare,cei de la Aquarium te distreaza cu programele lor in care focile iti danseaza sau poti mergi pe o plaja pustie sa faci surf ori pur si simplu sa te deconectezi de lume.Daca tot ai ajuns aici,nu poti evita sa mergi la Pearl Harbour.Ghidul care te va lua de la hotel sigur va opri in fata liceului si a casei unde a stat Barack Obama,doar e omul numarul unu in lume si a plecat de aici.O data ajuns la Pearl Harbour mi-a venit in minte filmul cu acelasi lume.Totul se schimba dintr-o data.Intri in atmosfera aceea apasatoare in care simti ca vrei sa aduci un omagiu celor care si-au pierdut viata aici.Iti imaginezi cum arata USS ARIZONA in film si cum arata acum,doar o bucata de metal,citesti numele celor care si-ai pierdut viata aici si te intrebi daca asta si-au dorit cu adevarat.Apoi te urci pe USS MISSOURI si te intrebi cum omul a putut construi asa ceva.Te afli pe locul unde japonezii si americanii au semnat pe 2 Septembrie 1945 actul de incheire al celui de-al doilea razboi mondial si iti vine in minte:aici s-a scris istorie.Povestea ghidului te face sa iti doresti sa fi fost unul din soldatii ce asigura paza cand actul s-a semnat.Se spune ca dupa terminarea formalitatilor cand oficialii japonezi au plecat generalul MacArthur ar fi pus mana pe pistol si zis:Acestii mititei au intors lumea pe dos.A fost calmat repede de ceilalti reprezentati ai Puterilor Unite.Cu toate ca vizitezi un muzeu nu prea poti uita repede ce ai vazut si ai sa te intrebi ce se intampla daca americanii nu erau treziti pe 7 Decembrie 1941..........

Candva frati...

Acum cateva zile am descoperit un documentar realizat de cei de la ESPN despre povestea tragica a doi baschetbalisti:un croat si un sarb.O poveste cutremuratoare intre doi oameni care au fost precum fratii,au jucat in aceasi echipa,au impartit aceasi camera,au fost campioni mondiali si europeni,vicecampioni olimpici,primii europeni selectati in NBA dar pe care razboiul i-a separat. Nu si-au mai vorbit iar moartea unuia dintre ei a facut sa nu se mai impace niciodata.Povestea lor incepe undeva nu departe de Romania,peste Dunare in fosta Iugoslavie pe la sfarsitul anilor '80.Vlade Divac un tanar dintr-un mic orasel din Serbia reuseste datorita talentului sau sa fie selectionat in nationala Iugoslavie pe cand avea 18 ani.Aici il intalneste pe Drazen Petrovic minunea din Sibenik sau Mozart al baschetului cum il numeau unii impreuna cu care reuseste sa duca nationala de baschet a Iugsolaviei pe cele mai inalte trepte ale gloriei.La inceputul anilor '90 vin impreuna peste ocean sa joace in NBA si sunt suport unul pentru celalat.Razboiul care incepuse in Iugoslavia ii desparte,iar de la clipele petrecute impreuna ajung sa se ignore pe teren.Un razboi care a distrus prietenii,sportivii care au parasit podiumul la auzul imnului unei tarii pentru care au jucat,un om ce nu si-a mai reintalnit fratele niciodata.......

http://www.youtube.com/watch?v=3hOst_NExGI

Vara revederilor...

A mai trecut o vara....si tot nu am ajuns la Greci.Stiu ca asa v-am zis la toti ca vara asta am sa vin acasa,dar nu a fost sa fie.Inca nu e momentul sa ma intorc desi dorul de casa ma cuprinde mereu.Daca eu nu am reusit sa ajung,am incercat sa aduc Greciul la mine,si cred ca am reusit un pic.Dupa vreo doi ani si jumate pe un aeroport din Wyoming mi-am revazut cel mai vechi prieten.Cand l-am vazut coborand din avion mi-au venit in minte toate momentele copilariei noastre:ziua cand faceam drift-uri cu o motobicicleta la monument,ziua and am trecut Dunarea inot, meciurile de fotbal de la Stejaru cand el era Paliugca si eu Raducioiu,bataia si rasetele de la scoala cand il pedepsea invatatoarea,iarna cand radacina stejarului l-a facut sa fie ,,zambitor'',iernile pe deal cand ne dadeam cu sania,ziua cand ne-am intalnit intamplator in Herestrau.Daca cineva ne zicea in timpul copilarie noastre ca voi doi peste ani o sa va reintalniti in America si o sa traiti acolo,.eu probabil as fi ras si zis ca nu e posibil niciodata iar el sa dea D-zeu sa ai gura aurita.Dar uite ca destinul a facut ca noi azi sa fim aici.Nimic nu se compara sa vezi figura unui om pe care il stii de vreo 20 si ceva de ani atunci cand esti printre straini.Am pierdut noptii depanand amintirii,si gandindu-ne de unde am plecat si unde suntem acum.Si cum vara trecea,exact ca verile la Greci intr-o noapte ma trezeste un telefon....Am luat viza venim la tine.Erau ai mei parinti,ce nu ii vazusem de ani si jumate si care nu au stiut de plecarea mea in State pana cu patru zile inainte sa ma urc in avion.Si uite asa pe acelasi aeroport pe 22 septembrie mi-am revazut parintii.Am incercat sa fiu puternic dar nu m-am putut abtine in fata lacrimilor mamei mele.Au urmat 3 saptamani in care m-am linistit si am inteles ca nu este momentul unei intoarceri.Cred ca a fost prima data in viata cand am baut o bere cu tatal meu,ca de la barbat la barbat.Ultima vacanta in care am fost doar noi 3 sa fi fost acum vreo 12-14 ani.Un sentiment pe care nu l-am trait cam des pana acum,sa merg cu famila intr-o vacanta si pe care vreau sa il repet.Lacrimele mamei de la plecare mi-au rupt inima,dar din pacate inca nu ma pot intoarce,cine stie cand va veni momentul.O vara care mi-a adus linistie si pace si nu pot decat sa ii multumesc Lui.....Dumnezeu!

O DUMINICA OARECARE....SA TRAIESTI CU NUMELE MAMA!

15 august 2010...mă gandesc cand am fost ultima dată langă tine să iți zic LA MULTI ANI!SA TRĂIEȘTI CU NUMELE MAMĂ!Nu pot să îmi amintesc să fi fost în liceu..nu mai știu.La mine e doar o duminică ca oricare alta.M-am trezit dimineața,am lenevit și mi-am adus aminte că azi e ziua ta.Acasă e Sf Maria ziua aceea cand tata îmi zicea ca tu ce ai pregătit pentru mama și mamaia....a da e primul an cand mamaia nu mai este de 15 august...trist.....Am încercat să te aud dar nu te-am prins.De ziua ta am avut meci.Stii tu pasiunea mea de mic și promisiunile acelea care ți le-am făcut cu gandul că într-o zi ai să fii mandră de mine.Am dat 2 goluri au fost pentru tine,atat am putut să îți ofer în dar de ziua ta.Pentru mine urmeaza aceeasi zi de dumincă cand merg la muncă și nimic nou,dar mă gandesc cum a fost acasă....15 august....Ziua Marinei....Marea Neagra sau Dunare...ziua ta...toti verii care au venit acasă....Să nu fii supărată că nu sunt si eu acolo,știi că am promis că într-o zi am să mă întorc si așa va fi.....LA MULTI ANI MAMĂ!SĂ TRĂIEȘTI CU NUMELE!

DE LA GRECI LA JACKSON

Ce faci după amiază?Mergem să mancăm niște cireșe la livadă?Nuuuu am fost și ieri poate mergem la canal să facem o baie.Facem un fotbal la școala mare cu cei din centru diseară?Week-endul acesta mergem la Crucele sau la Dunăre?Vezi că vara asta am bostană la Piatra lui Manole să vii să mancăm pepeni.Hai la cules de floare de tei să mai facem niște bani.Aoleuuu ce ploaie pe Teiul lui Răboș să vezi ce crește dereau hai la Stejaru să vedem.Cam așa a decurs copilăria mea în Greciul natal.În mintea mea de copil nu credeam că am sa îl părăsesc vreodată,chiar și cand am mai crescut uneori ziceam ca poate e bine să mă întorc,dar acum cine știe poate într-o zi.Soarta m-a purtat în multe locuri dar amintirile de la Greci,primii mei ani de școala,verile călduroase la bostană sau cu miei pe derea,livada de cireșe de langa ,,avră,,nu le voi uita niciodată.Am stat în multe locuri de la Galațiul acela plin de șmecheri de cartier,la infernalul București și pană la minunatul Brașov,dar e un loc care m-a făcut să mă simt că aș fi la Greci uneori.Acum 3 ani eram intr-un microbuz ce șerpuia pe o șosea din Muntii Teton.Într-un loc anume soferul oprește și zice:Look at this guys!This is the hole!Jackson Hole!!!Undeva în depărtare se vedea un orășel pierdut printre munți.La început nu am fost impresionat,dar după o vară mi-am zis că trebuie să mă întorc și așa am făcut.Ușor ușor am descoperit că e un fel de Greci ce e drept mai dezvoltat cu vreo 100 de ani :).Nu mai este dereau de acasă acum e Snake River ce trece pe aici,au vreo 2 terenuri sintetice de fotbal si 3 naturale dar eu am învațat să controlez mingea pe cel de la scoala mare asa că nu e problemă :),nu au decat vreo 4 supermarketuri și nu mai pierd timp ca acasă cand fugem pe la toate magazinele de la colț de stradă să găsesc mai ieftin.Mă gandeam că doar la Greci oamenii se salută pe stradă,nu si aici e la fel ba chiar vor să vorbescă mai mult cu tine,ei nu au treabă în curte cum avem noi.Aceeași atmosferă,un loc mic liniștit unde toți se cunosc și muncesc pentru binele comunității lor.Așa mă simt eu aici.......ca în Greciul meu natal!

MY BOYS!

Zilele acestea sunt la un turneu de fotbal în Denver ,Colorado.Poate unii dintre voi știți deja dar pentru ceilalți,sunt antrenorul grupei de U 12 ani la clubul Jackson Hole Youth Soccer.Am început sa lucrez cu acești copii acum 2 ani.Am găsit o echipă care pierdea meci după meci,lipsită de încredere și pentru care fotbalul însemna dă în minge și vedem noi ce o ieși.O dată cu schimbarea directorului antrenorilor am ajuns principal și ușor ușor lucrurile au început să se schimbe.Am reușit să formăm un grup din jucătorii care deja erau aici,din cei veniți noi în oraș și copiii hispanici.Astfel au apărut și primele victorii,primul turneu caștigat în Silver Division,apoi am caștigat liga statului Wyoming,încă un loc doi la ultimul nostru turneu 8 contra 8 plus cateva meciuri memorabile pe care le-am pierdut din greșelile noastre.Acum am trecut la următorul nivel jucăm 11 contra 11 sau real soccer Mircea cum le place lor să îmi zică mai mereu.Înainte să plecăm din Jackson l-a acest turneu le-am explicat că e posibil să pierdem meciuri la o diferență mare și că nu trebuie să își piardă speranța în ei pe viitor.Venim dintr-un stat a cărei populație e un sfert din orașul în care mergem.Nu sunt ei cei mai talentați copii la fotbal și nici nu au niște calitați care să iți de-a speranțe pentru mai tarziu dar au o ambiție cum nu la mulți vezi.Au înțeles că doar ca o echipă pot să caștige un meci.Ce e drept mă așteptam să fiu umilit în acest turneu fiind primul din cariera lor 11 vs 11 și neavand experiența.În primul meci au alergat din primul pană în ultimul minut,s-au bătut pentru fiecare minge și unul dintr ei i-a salvat cu două execuții fenomenale pe care le așteptam de mult el fiind accidentat mai tot sezonul.Am primit un gol pe final din cauza portarului.La final în loc să se bucure,toți au venit sa îmi zică uite vezi că nu am fost umiliți și am caștigat ceea ce tu nu credeai vreodată.Atunci am înțeles cat de motivați sunt și cat de mult vor să imi demonstreze că și ei pot juca fotbal.Înainte de al doilea meci le-am zis să îmi arate că primul nu a fost o întamplare.Și aproape au reușit,au controlat trei sferturi din meci și pană la urmă au si înscris dar apoi au venit acele 10 minute blestemate care le-au năruit visul.3 lovituri libere 3 goluri.Același jucător și același portar.Și un vant care a bătut doar pentru ei.Pentru cateva minute mi-am pierdut cuvintele,un moment în care m-am blocat și vroim să îmi vărs toți nervii pe portar și pe ei.M-am controlat tot ei mă făcuseră fericit dimineață și împreună mergem mai departe.Peste 2 ore avem ultimul meci din grupă care ne poate trimite în semifinale sau să jucăm pentru locurile 5-6.Nu mai contează turneul acesta am caștigat o echipă.14 baieți ambițioși din Jackson Hole Wyoming care sunt pregătiți să joace contra oricui.

Jose și cei trei din Est!

Jose ne-a demonstrat încă o dată cat de special este dacă mai era nevoie.El inganfatul,arogantul,the special one chiar dacă pierde sau caștigă a adus Champions League la Milano.Și cați bani investise Moratti în ultimii 20 de ani aducand fotbaliști de înaltă clasă si antrenori de valoare dar care mai mult de un scudetto sau o cupa UEFA nu au reușit.A iscat dueluri psihologice împotriva celor pe care i-a simtit ca sunt aproape sa il oprească din parcursul său triumfător,zicandui lui Ancelloti că pe Stamford Bridge el este acasă,pe Camp Nou s-a apropiat de Guradiola în timp ce îi dădea indicații lui Ibrahimovic si i-a spus ca azi el este caștigător.Înaintea finalei nu a mai atacat antrenorul,Van Gaal fiindui mentor cel care l-a luat sub aripa lui pe cand era la Barca si l-a format incredințandui echipa in meciurile amicale sau in Cupa Catalunyei,de data aceasta războiul psihologic l-a făcut în jurul său.La mai toate aparițiile a dat de înțeles că va pleca la Real Madrid în sezonul următor astfel echipa avand liniște să pregătească partida,presa fiind mai mult preocupată de viitoarea lui destinație.În finală sub comanda sa Inter ne-a mai arătat incă o lecție de catenaccio făcandu-l invidios pană si pe Hererra.Un meci în care Bayern a pasat pană si cu arbitrul dar tot nu a reușit să înscrie si un Inter pragmatic care a închis toate culoarele posibile si a inscris de două ori pe contraatac.Mai toți ochii nostri ne-au fost îndreptati spre Chivu,romanul nostru din Reșita care a doua zi după moartea tatălui său marca din penalty într-un meci la Iași și iși ridica mainile spre Cer promițandui celui care i-a fost antrenor ca va ajunge fotbalist.Și a ajuns mai întai la Craiova,apoi căpitan la Ajax Amsterdam,unul dintre cei mai valoroși fundași ai Romei și caștigător al UCL cu Inter.La sfarșitul meciului a luat tricolorul făcand 23 de milioane de oameni mandri că unul de al lor este acolo.Langă el sarbul Stankovic și macedoneanul Pandev de asemenea cu steagurile țărilor lor pe umeri.Toți trei au crescut în Estul Europei și au început cariera între blocurile comuniste cu patru etaje,pe terenuri pline de smocuri vara unde mingea sarea ca din perete,mlaștinoase toamna și primăvara sau acoperite de zăpada iarna.Nu sunt fotbaliști ce au calitați tehnice ieșite din comun dar au compensat prin muncă și inteligența.Pandev e fară plamani aleargă ca și cum ar fi ultimul său meci,Stankovic e metronomul de la centrul terenului iar Chivu dă dovadă de un plasament si simț de anticipație cum rar iți e dat să vezi.Nu au păcalit fotbalul ca cei ce pierd nopți in cluburi și care marchează mai mult prin Playboy decat in portile adverse ci au ales să isi urmeze drumul început în urmă cu ani și astfel au ajuns căpitanii naționalelor lor. Prin ei le place sarbilor,romanilor si macedonenilor sa se identifice în aceste zile.Privind cat de mandri erau ca steagurile pe umerii lor noi cei din Est am realizat că si de aici se pot naște fotbaliști cu un carcater de învingător.

PS:Amintiți-va gestul trufaș al lui Jose pe Camp Nou după ce a eliminat-o pe Barcelona.Nu a uitat ca l-au folosit ca translator si antrenor secund și e pregatit să revină in Spania doar ca să iși ia revanșa.Ura care i-a declarat-o Barcelonei va face cel mai interesant El Clasico din toate timpurile la anul.

DE CE AM PLECAT DIN ROMANIA?

Bună seara blogosferă!Sunt nou aici,mi-a luat ceva timp pană să mă decid să scriu dar azi m-am hotarat.Tot citesc blog-uri ale unora dar acum am decis că trebuie să îl am și eu pe al meu.Toți mă întrebați cand am sa vin acasă?Dar nimeni nu m-a întrebat de ce am plecat din Romania?Mă gandesc că știți răspunsul și de aceea nu ați zis nimic.Am fost laș că am plecat și nu am stat să încerc să supraviețuiesc în aceea societate în care visele mi-au fost spulberate de mic.Acolo unde statutul social îmi este stabilit dupa ce bolid conduc,cu ce haine ma îmbrac sau ce cluburi frecventez.Acolo unde cand se întampla sa deschid o ușa nouă eram întrebat dacă am adus un pește sau niște icre de la Tulcea de parcă Dunărea trecea pe la mine prin ogradă.Acolo unde am făcut 3 ore de la aeroport la gară ca sa prind singurul microbuz pe zi ce mă putea duce acasă.Acolo unde oamenii au ieșit in stradă că nu mai suportă să trăiasca bine.Acolo unde oamenii iubesc si cainii vagabonzi.Acolo unde mii de perechi de Nike dansează pe manele.Acolo unde becalismele,ironia și batjocura sunt sport național.Acolo într-un spital unde am dat șpagă să mă facă bine și tot am mana strambă.Acolo unde favoritismele si nepotismele sunt la ele acasă.Acolo unde dreptatea ta se pierde pe holurile instituțiilor.Acolo unde vrei sa faci un pas și îmbătranești așteptand aprobări peste aprobări și la sfarșit te alegi cu un teanc de hartii ca nu mai știi de unde ai început.Nu ma ințelegeți greșit ca aș da orice să fiu acum în praful de la Greci să o aud pe mama strigand:Mircea treci la masa!să îl aud pe tata întreband:Mariana unde e baiatul?.Să colind dealurile unde am copilărit,să fiu cu prietenii care mi-au mai rămas si să petrecem asa cum o făceam o dată.Să merg vara la Marea Neagra asa cum e ea plină de cei care vand banane si semințe,să fiu la Brașov să merg pe sub Tampa sau să schiez in Poiană iarna.Să conduc pe Valea Prahovei bară la bară pană la Sinaia sau dacă nu pe Valea Buzăului si să mă opresc la barajul Siriu să admir priveliștea.Să trec Dunărea cu bacul pe la Smardan si să trăiesc senzația că am ajuns acasă.Să nu credeți acum că dacă am ajuns in țara tuturor posibilităților m-am schimbat.Sunt tot eu același Mircea,Mate,Mateo,Tovici, sau cum mi-ati mai zis.Nu am să uit niciodată locurile unde am crescut și de unde am plecat si într-o zi am să mă intorc.Și să vă zic de ce.Am început să gandesc în altă limbă dar nu e la fel cum o fac în romanește,visez in altă limbă dar nu e ca în romanește,vreau să traduc o glumă care prinde la noi la romani dar aici nu rade nimeni cand o zic.Pentru că nimeni nu sarbatorește Crăciunul ca noi cu sarmale,carnați,răcitură si colinde sau Paștele cu pască de orez,denii si Prohod.Chiar si o înjurătură cand o zici parcă nu sună ca una cand o zici in romanește.Si pe langă asta imi e dor să vorbesc romanește,sa merg pe stradă si să aud in jur limba mea maternă,să petrec romanește si sa iubesc romanește!