BRONZUL VOSTRU=AUR PENTRU NOI!

Am inceput sa iubesc handbalul prin anii '90 odata cu Mariana Tarca si Vali Cozma.De atunci in fiecare decembrie am fost in fata televizorului cu speranta ca vom reusi sa luam si noi o medalie fie ca a fost european sau mondial.Inarmat cu nervi de roman in ultimii 12 ani v-am apludat,v-am injurat,v-am iubit,v-am urat,am ras cu voi,am plans pentru voi,m-am bucurat de fiecare victorie,m-am intristat pentru fiecare infrangere,am incetat sa cred pentru o clipa in voi dar faza urmatoare cand ati scuturat plasa mi-am recapatat increderea dar niciodata nu v-am parasit.In 2005 in C10 din Brasov studentii de la Transilvania va ridicau in slavi dupa victoria din semifinale cu Ungaria,in 2007 in acel meci antologic cu Franta am trezit la viata un camin intreg cu tipetele mele la golurile sau ratarile voastre si camera mea a devenit neincapatoare pentru ''silvicultori'' care va priveau pentru prima data in viata.In 2008 va urmaream din fata laptopului dintr-un orasel din America cu vrei cativa mexicani pe langa mine,,Que juego es esto hombre?''imi ziceau.In curand si ei au devenit fanii vostrii.Anul acesta eram hotarat sa va fiu alaturi ,sa strig pentru voi in sala aceea gigantica din Herning,din pacate nu s-a putut,asa ca v-am urmarit tot din fata pc-ului.Am trait iarasi aceleasi sentimente din ultimii ani,inceputuri ezitante de meci,revenirii si victorii care ne-au tinut cu sufletul la gura.Blestemul accidentarilor ne-a lovit ca niciodata dar a compensat jocul rezultatelor care ne-a trimis in semifinale imediat.Ieri dupa semifinala cu Suedia am plans cu voi,dar pur si simplu nu a fost ziua noastra inca o repriza de se juca si tot nu castigam acel meci.Dupa meci mi-au venit in minte finala mica din 2000 cu Rusia,finala mica din 2007 cu Germania si meciul cu Serbia din 2006.Am renuntat sa ma mai trezesc la 6 30 a.m sa va vad iarasi triste si pline de lacrimi ale neputintei.In sufletul meu de roman vroiam sa castigati dar nu credeam niciodata ca o sa reusiti in fata unei sali arhipline chiar la danezi acasa.Imi pare rau ca nu am crezut in voi dar nu ati fost romance in acest meci.Am vazut meciul in reluare,cata determinare,dorinta,darurie,spirit de sacrificiu,spirit de echipa cum nu am vazut la voi niciodata.In sfarsit Romania ia o medalie dupa ce a dezamagit mai mereu spunea comentatorul de la EHF Tv,cel mai bun joc al vostru la Europene ne-a transmis Jan Pytlick.Neagu e inca tanara si in jurul ei se va creea o noua echipa,mai rau este ca nu vine nimic din spate se plang antrenorii dar noi suntem romani si gasim cate o solutie mereu.Si in Brazilia se joaca handbal,ne vedem acolo in 2011!