Vara revederilor...

A mai trecut o vara....si tot nu am ajuns la Greci.Stiu ca asa v-am zis la toti ca vara asta am sa vin acasa,dar nu a fost sa fie.Inca nu e momentul sa ma intorc desi dorul de casa ma cuprinde mereu.Daca eu nu am reusit sa ajung,am incercat sa aduc Greciul la mine,si cred ca am reusit un pic.Dupa vreo doi ani si jumate pe un aeroport din Wyoming mi-am revazut cel mai vechi prieten.Cand l-am vazut coborand din avion mi-au venit in minte toate momentele copilariei noastre:ziua cand faceam drift-uri cu o motobicicleta la monument,ziua and am trecut Dunarea inot, meciurile de fotbal de la Stejaru cand el era Paliugca si eu Raducioiu,bataia si rasetele de la scoala cand il pedepsea invatatoarea,iarna cand radacina stejarului l-a facut sa fie ,,zambitor'',iernile pe deal cand ne dadeam cu sania,ziua cand ne-am intalnit intamplator in Herestrau.Daca cineva ne zicea in timpul copilarie noastre ca voi doi peste ani o sa va reintalniti in America si o sa traiti acolo,.eu probabil as fi ras si zis ca nu e posibil niciodata iar el sa dea D-zeu sa ai gura aurita.Dar uite ca destinul a facut ca noi azi sa fim aici.Nimic nu se compara sa vezi figura unui om pe care il stii de vreo 20 si ceva de ani atunci cand esti printre straini.Am pierdut noptii depanand amintirii,si gandindu-ne de unde am plecat si unde suntem acum.Si cum vara trecea,exact ca verile la Greci intr-o noapte ma trezeste un telefon....Am luat viza venim la tine.Erau ai mei parinti,ce nu ii vazusem de ani si jumate si care nu au stiut de plecarea mea in State pana cu patru zile inainte sa ma urc in avion.Si uite asa pe acelasi aeroport pe 22 septembrie mi-am revazut parintii.Am incercat sa fiu puternic dar nu m-am putut abtine in fata lacrimilor mamei mele.Au urmat 3 saptamani in care m-am linistit si am inteles ca nu este momentul unei intoarceri.Cred ca a fost prima data in viata cand am baut o bere cu tatal meu,ca de la barbat la barbat.Ultima vacanta in care am fost doar noi 3 sa fi fost acum vreo 12-14 ani.Un sentiment pe care nu l-am trait cam des pana acum,sa merg cu famila intr-o vacanta si pe care vreau sa il repet.Lacrimele mamei de la plecare mi-au rupt inima,dar din pacate inca nu ma pot intoarce,cine stie cand va veni momentul.O vara care mi-a adus linistie si pace si nu pot decat sa ii multumesc Lui.....Dumnezeu!