MY BOYS!

Zilele acestea sunt la un turneu de fotbal în Denver ,Colorado.Poate unii dintre voi știți deja dar pentru ceilalți,sunt antrenorul grupei de U 12 ani la clubul Jackson Hole Youth Soccer.Am început sa lucrez cu acești copii acum 2 ani.Am găsit o echipă care pierdea meci după meci,lipsită de încredere și pentru care fotbalul însemna dă în minge și vedem noi ce o ieși.O dată cu schimbarea directorului antrenorilor am ajuns principal și ușor ușor lucrurile au început să se schimbe.Am reușit să formăm un grup din jucătorii care deja erau aici,din cei veniți noi în oraș și copiii hispanici.Astfel au apărut și primele victorii,primul turneu caștigat în Silver Division,apoi am caștigat liga statului Wyoming,încă un loc doi la ultimul nostru turneu 8 contra 8 plus cateva meciuri memorabile pe care le-am pierdut din greșelile noastre.Acum am trecut la următorul nivel jucăm 11 contra 11 sau real soccer Mircea cum le place lor să îmi zică mai mereu.Înainte să plecăm din Jackson l-a acest turneu le-am explicat că e posibil să pierdem meciuri la o diferență mare și că nu trebuie să își piardă speranța în ei pe viitor.Venim dintr-un stat a cărei populație e un sfert din orașul în care mergem.Nu sunt ei cei mai talentați copii la fotbal și nici nu au niște calitați care să iți de-a speranțe pentru mai tarziu dar au o ambiție cum nu la mulți vezi.Au înțeles că doar ca o echipă pot să caștige un meci.Ce e drept mă așteptam să fiu umilit în acest turneu fiind primul din cariera lor 11 vs 11 și neavand experiența.În primul meci au alergat din primul pană în ultimul minut,s-au bătut pentru fiecare minge și unul dintr ei i-a salvat cu două execuții fenomenale pe care le așteptam de mult el fiind accidentat mai tot sezonul.Am primit un gol pe final din cauza portarului.La final în loc să se bucure,toți au venit sa îmi zică uite vezi că nu am fost umiliți și am caștigat ceea ce tu nu credeai vreodată.Atunci am înțeles cat de motivați sunt și cat de mult vor să imi demonstreze că și ei pot juca fotbal.Înainte de al doilea meci le-am zis să îmi arate că primul nu a fost o întamplare.Și aproape au reușit,au controlat trei sferturi din meci și pană la urmă au si înscris dar apoi au venit acele 10 minute blestemate care le-au năruit visul.3 lovituri libere 3 goluri.Același jucător și același portar.Și un vant care a bătut doar pentru ei.Pentru cateva minute mi-am pierdut cuvintele,un moment în care m-am blocat și vroim să îmi vărs toți nervii pe portar și pe ei.M-am controlat tot ei mă făcuseră fericit dimineață și împreună mergem mai departe.Peste 2 ore avem ultimul meci din grupă care ne poate trimite în semifinale sau să jucăm pentru locurile 5-6.Nu mai contează turneul acesta am caștigat o echipă.14 baieți ambițioși din Jackson Hole Wyoming care sunt pregătiți să joace contra oricui.

Jose și cei trei din Est!

Jose ne-a demonstrat încă o dată cat de special este dacă mai era nevoie.El inganfatul,arogantul,the special one chiar dacă pierde sau caștigă a adus Champions League la Milano.Și cați bani investise Moratti în ultimii 20 de ani aducand fotbaliști de înaltă clasă si antrenori de valoare dar care mai mult de un scudetto sau o cupa UEFA nu au reușit.A iscat dueluri psihologice împotriva celor pe care i-a simtit ca sunt aproape sa il oprească din parcursul său triumfător,zicandui lui Ancelloti că pe Stamford Bridge el este acasă,pe Camp Nou s-a apropiat de Guradiola în timp ce îi dădea indicații lui Ibrahimovic si i-a spus ca azi el este caștigător.Înaintea finalei nu a mai atacat antrenorul,Van Gaal fiindui mentor cel care l-a luat sub aripa lui pe cand era la Barca si l-a format incredințandui echipa in meciurile amicale sau in Cupa Catalunyei,de data aceasta războiul psihologic l-a făcut în jurul său.La mai toate aparițiile a dat de înțeles că va pleca la Real Madrid în sezonul următor astfel echipa avand liniște să pregătească partida,presa fiind mai mult preocupată de viitoarea lui destinație.În finală sub comanda sa Inter ne-a mai arătat incă o lecție de catenaccio făcandu-l invidios pană si pe Hererra.Un meci în care Bayern a pasat pană si cu arbitrul dar tot nu a reușit să înscrie si un Inter pragmatic care a închis toate culoarele posibile si a inscris de două ori pe contraatac.Mai toți ochii nostri ne-au fost îndreptati spre Chivu,romanul nostru din Reșita care a doua zi după moartea tatălui său marca din penalty într-un meci la Iași și iși ridica mainile spre Cer promițandui celui care i-a fost antrenor ca va ajunge fotbalist.Și a ajuns mai întai la Craiova,apoi căpitan la Ajax Amsterdam,unul dintre cei mai valoroși fundași ai Romei și caștigător al UCL cu Inter.La sfarșitul meciului a luat tricolorul făcand 23 de milioane de oameni mandri că unul de al lor este acolo.Langă el sarbul Stankovic și macedoneanul Pandev de asemenea cu steagurile țărilor lor pe umeri.Toți trei au crescut în Estul Europei și au început cariera între blocurile comuniste cu patru etaje,pe terenuri pline de smocuri vara unde mingea sarea ca din perete,mlaștinoase toamna și primăvara sau acoperite de zăpada iarna.Nu sunt fotbaliști ce au calitați tehnice ieșite din comun dar au compensat prin muncă și inteligența.Pandev e fară plamani aleargă ca și cum ar fi ultimul său meci,Stankovic e metronomul de la centrul terenului iar Chivu dă dovadă de un plasament si simț de anticipație cum rar iți e dat să vezi.Nu au păcalit fotbalul ca cei ce pierd nopți in cluburi și care marchează mai mult prin Playboy decat in portile adverse ci au ales să isi urmeze drumul început în urmă cu ani și astfel au ajuns căpitanii naționalelor lor. Prin ei le place sarbilor,romanilor si macedonenilor sa se identifice în aceste zile.Privind cat de mandri erau ca steagurile pe umerii lor noi cei din Est am realizat că si de aici se pot naște fotbaliști cu un carcater de învingător.

PS:Amintiți-va gestul trufaș al lui Jose pe Camp Nou după ce a eliminat-o pe Barcelona.Nu a uitat ca l-au folosit ca translator si antrenor secund și e pregatit să revină in Spania doar ca să iși ia revanșa.Ura care i-a declarat-o Barcelonei va face cel mai interesant El Clasico din toate timpurile la anul.

DE CE AM PLECAT DIN ROMANIA?

Bună seara blogosferă!Sunt nou aici,mi-a luat ceva timp pană să mă decid să scriu dar azi m-am hotarat.Tot citesc blog-uri ale unora dar acum am decis că trebuie să îl am și eu pe al meu.Toți mă întrebați cand am sa vin acasă?Dar nimeni nu m-a întrebat de ce am plecat din Romania?Mă gandesc că știți răspunsul și de aceea nu ați zis nimic.Am fost laș că am plecat și nu am stat să încerc să supraviețuiesc în aceea societate în care visele mi-au fost spulberate de mic.Acolo unde statutul social îmi este stabilit dupa ce bolid conduc,cu ce haine ma îmbrac sau ce cluburi frecventez.Acolo unde cand se întampla sa deschid o ușa nouă eram întrebat dacă am adus un pește sau niște icre de la Tulcea de parcă Dunărea trecea pe la mine prin ogradă.Acolo unde am făcut 3 ore de la aeroport la gară ca sa prind singurul microbuz pe zi ce mă putea duce acasă.Acolo unde oamenii au ieșit in stradă că nu mai suportă să trăiasca bine.Acolo unde oamenii iubesc si cainii vagabonzi.Acolo unde mii de perechi de Nike dansează pe manele.Acolo unde becalismele,ironia și batjocura sunt sport național.Acolo într-un spital unde am dat șpagă să mă facă bine și tot am mana strambă.Acolo unde favoritismele si nepotismele sunt la ele acasă.Acolo unde dreptatea ta se pierde pe holurile instituțiilor.Acolo unde vrei sa faci un pas și îmbătranești așteptand aprobări peste aprobări și la sfarșit te alegi cu un teanc de hartii ca nu mai știi de unde ai început.Nu ma ințelegeți greșit ca aș da orice să fiu acum în praful de la Greci să o aud pe mama strigand:Mircea treci la masa!să îl aud pe tata întreband:Mariana unde e baiatul?.Să colind dealurile unde am copilărit,să fiu cu prietenii care mi-au mai rămas si să petrecem asa cum o făceam o dată.Să merg vara la Marea Neagra asa cum e ea plină de cei care vand banane si semințe,să fiu la Brașov să merg pe sub Tampa sau să schiez in Poiană iarna.Să conduc pe Valea Prahovei bară la bară pană la Sinaia sau dacă nu pe Valea Buzăului si să mă opresc la barajul Siriu să admir priveliștea.Să trec Dunărea cu bacul pe la Smardan si să trăiesc senzația că am ajuns acasă.Să nu credeți acum că dacă am ajuns in țara tuturor posibilităților m-am schimbat.Sunt tot eu același Mircea,Mate,Mateo,Tovici, sau cum mi-ati mai zis.Nu am să uit niciodată locurile unde am crescut și de unde am plecat si într-o zi am să mă intorc.Și să vă zic de ce.Am început să gandesc în altă limbă dar nu e la fel cum o fac în romanește,visez in altă limbă dar nu e ca în romanește,vreau să traduc o glumă care prinde la noi la romani dar aici nu rade nimeni cand o zic.Pentru că nimeni nu sarbatorește Crăciunul ca noi cu sarmale,carnați,răcitură si colinde sau Paștele cu pască de orez,denii si Prohod.Chiar si o înjurătură cand o zici parcă nu sună ca una cand o zici in romanește.Si pe langă asta imi e dor să vorbesc romanește,sa merg pe stradă si să aud in jur limba mea maternă,să petrec romanește si sa iubesc romanește!